Scurt istoric

Curtea de Conturi a României este o instituție de control financiar extern, independentă și autonomă, responsabilă cu verificarea legalității și regularității utilizării fondurilor publice în România. Aceasta a fost înființată în anul 1864, odată cu adoptarea primei legi privind controlul financiar în Principatele Unite ale Moldovei și Munteniei. La acea vreme, Curtea de Conturi a fost creată pentru a asigura transparența și eficiența cheltuirii fondurilor publice și pentru a preveni corupția în administrația publică. Prin urmare, primele sale atribuții principale au fost de a verifica contabilitatea instituțiilor publice, de a evalua modul de administrare a patrimoniului public și de a investiga neregularitățile și fraudele financiare. În decursul timpului, rolul și competențele Curții de Conturi au evoluat în conformitate cu dezvoltarea statului român. În perioada comunistă, Curtea de Conturi a fost subordonată politic și a avut rolul de a asigura aparența de control, în timp ce deciziile și rapoartele sale erau puternic influențate de guvernul de atunci. După revoluția din 1989, Curtea de Conturi și-a recăpătat independența și autonomia, iar competențele sale au fost consolidate prin modificări legislative. Aceasta a devenit o instituție cheie în asigurarea bunei guvernări și în combaterea corupției și a utilizării incorecte a fondurilor publice. Curtea de Conturi are dreptul de a verifica orice instituție publică sau privată care primește fonduri publice și poate emite recomandări și rapoarte cu privire la îmbunătățirea transparenței și eficienței cheltuirii fondurilor. De asemenea, poate sesiza organele de urmărire penală în cazul constatării unor nereguli sau infracțiuni financiare. În prezent, Curtea de Conturi a României joacă un rol esențial în controlul și monitorizarea cheltuielilor publice, având în vedere importanța asigurării bunei gestionări a banilor publici într-o societate democratică și transparentă.